Forţa gândului

Gândul este cea mai puternică forţă din Univers. Dincolo de lumea vizibilă, de tot ce ne încojoară, există lumină şi există o Inteligenţă superioară care ne ajută să evoluăm.
Descoperirile fizicii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care
face să colapseze undele de energie şi le transformă în particule, adică în materie. A
gândi înseamnă a transforma nevăzutul în văzut. Gândul e creator, e cea mai puternică
forţă din univers. Iar Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele de realităţi posibile,
care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gândurile noastre doar una.
Universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Da, ca să fim fericiţi şi sănătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.

 Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele.
Când comitem un act contrar acestei legi, ne creem singur mecanismele biochimice care
duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pentru 5, 6 ore celulele
gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apărare,
iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bacterii circulă libere prin organism, se pot
localiza undeva şi declanşa boala.
 Se şi spune în popor că a murit de inimă rea.
Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi,
invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect
nociv asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul
altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui
Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a
murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai
devreme sau mai târziu, boala.
 Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem proteja?
 Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă
enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţeleg eu acum.

Iubire şi iertare !